expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

vineri, 28 septembrie 2012

Procentaj... de prietenie


Vineri dupa amiaza, intr-un autobuz aglomerat. Butonez in ciuda telefonul, iar n-am luat cartea aceea de pe noptiera... si de cand tot zic ca o incep. In fata mea, ingramadite pe scaunul acela ciudat din portiunea din fata a autobuzului, doua pustoaice de vreo 12 ani. Barfesc de parca-s de varsta mea, despre Andra si tipul acela care a lasat-o pentru tipa din C, despre ce-au facut in tabara si tot asa. Una parca e desprinsa din filmele frantuzesti, cu bereta, par lung saten inchis si ochi albastri. Strange la piept un bloc de desen si isi tot priveste unghiile. Cealalta are parul strans intr-o coada, sprancene pronuntate, neatinse de vreo penseta si n-are astampar pe coltul scaunului. Dialogul ce urmeaza e suta la suta autentic (si da, am auzit... n-am tras cu urechea, ca erau la jumatate de metru de mine).

-Ana, ma tot tin sa te intreb asta... Noi cat de bune prietene suntem? Se cunoaste ca s-a pregatit putin pentru intrebarea asta...
-Foarte bune, zise pustoaica, indreptandu-si bereta si lungind vocalele.
-Bine, bine... dar cat la suta? (moment in care buzele mele s-au arcuit instinctiv si mi-as fi dorit ca telefonul sa se metamorfozeze intr-un ziar, ca sa ma pot exprima in liniste, fara sa ma observe).
- Poi, zise Ana, bune de tot. Face un rid intre sprancene si mediteaza. Nouazeci si noua virgula noua noua noua noua noua (isi trage respiratia si se blocheaza). Aaaaa si cum ii zice aleia cu paranteza?
-Ah, perioada! Si tu la fel, zice cealalta repede, cu toata sinceritatea.

Se dau apoi repede jos din autobuz, nu inainte de a se impiedica putin de umbrela mea jenant de lunga. Hai prin Prosper sa vedem ce-au mai adus noi e ultima fraza pe care o aud. Si eu ma tot gandesc... aproape ca ratez statia, cum de nu mi-am masurat pana acum prietenia in procente?

24 de comentarii:

  1. Foarte tare, hai ca mi-a placut asta!
    De cand a inceput scoala a trebuit sa ma reorientez si eu in ceea ce priveste activitatile de autobuz, inainte citeam linistita, acum insa de cand a inceput scoala e foarte aglomerat si nu mai prind loc pe scaun ceea ce inseamna ca nu mai pot citi si astfel vrand-nevrand imi indrept atentia catre tot felul de discutii adolescentile pe care le poarta tinerii din jurul meu si crede-ma ca muuulte mai aud...si vad. Azi dimineata am vazut o fata (nu stiu daca era la liceu) cu gene false dramatice si super atent machiata...la ora 7.15 si mergea la scoala...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai sa iti zic un secret, eu nu mi-am pus gene false in viata mea! :)) Cred ca am sa pornesc o serie cu intamplari de astea, ca sunt destul de multe. Cat despre loc in autobuz, in Bucuresti trebuie sa ai noroc sa prinzi asa ceva, sunt dimineti in care ma consider norocoasa daca nu stau intr-un picior :))

      Ștergere
  2. Dragut si tipic adolescentin.
    Cand am citit postul tau mi s-a parut ca lecturam un fragment dintr-o carte gen "Cismigiu&comp" :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu m-am gandit nici eu sa imi impart sentimentele in procente, dar probabil ca adolescentii de astazi sunt mai pragmatici si gandesc totul in cifre. Stau sa ma gandesc, care le punea indoiala de a nu fie prietene 100%? Acel 0.0000000 % ;)) Oare ce indoieli au ele la varsta aceea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asta m-am gandit si eu, dupa ce initial m-am amuzat copios (la fel si cel din jurul meu, carora le-am povestit). Cred ca e noul trend acesta cu procentele, imprumutat de la orele de mate.

      Ștergere
  4. Ce draguta povestioara, sa mai scrii.Pe mine ma deranjeaza cei sau cele care vorbesc la telefon in autobuz si spun toate prostiile, de imi este mie rusine de ce aud. Autobuzul era cumva 385?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai scriu, clar :D. Si eu am auzit niste conversatii in mijloacele de transport... horror. Era 122 autobuzul, stai prin zona?

      Ștergere
    2. Si pe mine tot telefonistele ma dau pe spate. La un moment dat o pișpirică de 10-11 ani ii zicea cuiva la telefon ca trebuie sa se duca sa faca intretinere la unghiile false :)) Am simtit ca sare autobuzul in aer in momentul ala.
      Altadata,alta domnisoara de varsta mica se tot certa cu cineva la telefon ca ea gata, o lasa moale cu iarba. Ca nu ii mai place, nu mai are nicio satisfactie cand fumeaza si mai prapadeste si banii cu care foarte bine poata sa mearga in fiecare sambata in club, nu doar o data pe luna.

      Ștergere
    3. Hai ca m-a bufnit rasul, auzi la ele... Oare parintii lor ce pazesc? Pe astea si pe baietii de 12-13 ani, care vorbesc numai prostii infioratoare si rad de oamenii din jur, nu ii suport.

      Ștergere
  5. prietenia nu are nevoie de procente...aici nu merge asa...eee...sau nu !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasa postarea.
    Sa mai scrii despre intamplari asemanatoare. povestesti foarte fain. Ai stofa de scriitor! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ai facut ziua mai buna, sa stii! Iti multumesc :*

      Ștergere
  7. Foarte draguta este aceasta poveste. Sincer nici eu nu am masurat niciodata prietenia in procente :) Sa ai parte de un weekend minunat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, chiar am ras in coltul gurii ascultandu-le. Week end frumos!

      Ștergere
  8. Cred ca astfel de intamplari fac ziua oricui mai buna, desi probabil sunt destul de rare. Mai asteptam postari de felul acesteia :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, mai ales ca nu te mai astepti la atata candoare de la pustanii din ziua de azi. Multumesc, mai fac!

      Ștergere
  9. 100%, cu siguranta. Adeea :*

    RăspundețiȘtergere