Despre cum am cazut de pe fata Pamantului

Nu prea scriu postari de acest fel de obicei, pentru ca simt ca ma expun cumva la judecati de tot felul si la etichetari. Dar cum saptamana asta am tacut ca un melc, aruncand abia cate un cuvant pe pagina de Facebook proaspat 'inaugurata', m-am gandit ca e cazul sa ma explic.

N-am primit vesti prea bune saptamana trecuta, de fapt unele m-au facut sa zac in pat cu asternutul deasupra capului, intrebandu-ma incotro s-o apuc. Bunica mea firava, scumpa si draga a facut accident vascular. De cand am inchis telefonul, dupa ce mi-a spus mama mea, tot ce-mi amintesc este un flash forward stupid cu diagnostice, medicamente recomandate, substante respinse de organismul sau si tot felul de scenarii pe care mintea mea le tot creiona. Inca nu stiu ce-o sa fie.

Nu stiu daca mi-e ingaduit sa va dau un sfat... As vrea doar sa va spun sa stati langa cei dragi cat de mult puteti, ca uneori ne fuge miseleste pamantul de sub picioare si ne trezim cu tampla pe pamant, asteptand cu sufletul in gat un telefon. Va mai doresc sa va fie toti sanatosi in jur, ca fericirea celor dragi e cel mai mare dar care ni se poate da. Si prietenii, care apar langa tine cand ai mai multa nevoie.

S-aveti zile senine, fetelor! Daca nu v-ati inscris, va invit la giveway, aici. Sa ma scuzati daca n-am fost perfect coerenta azi, nu imi inchipui ca sunt singura care a trait cele descrise mai sus, it just had to be said.